Termenii Jutsu, Do si Ho au sensuri diferite si pot fi intelese cel mai bine prin imaginarea unui munte dupa cum spunea Tanemura sensei. In acest context, Jutsu ar explica modul de escaladare a muntelui - tehnica. Do ar indica sistemul de drumuri disponibile care duc spre varful muntelui, unele sunt mai dificile, altele sunt mai placute. Do nu tine exclusiv de artele martiale, el putandu-se aplica si in alte activitati uzuale ca dansul, muzica, pictura, etc. Artele martiale care folosesc termenul de Do au ca scop atingerea varfului muntelui. Rareori se gasesc maestrii care au reusit sa atinga acest tel si asta datorita (dupa cum spunea Ono sensei) faptului ca adesea varful unui munte este acoperit de nori si atunci cand maestrul respectiv ajunge sa spunem la jumatatea muntelui, dar datorita faptului ca varful nu se vede de nori, uitandu-se in jos si vazand cat de sus a ajuns, isi imagineaza ca a ajuns in varful acestuia. Dar sa presupunem ca s-a ajuns in varful muntelui, atunci unde s-ar mai putea merge vine intrebarea fireasca?

Ho (citit in unele combinatii cu alte kanji-uri Po) reprezinta acei nori ce plutesc pe cer invaluind varful acelui munte. Practicantii artelor martiale ce intrebuinteaza termenul de Ho, ajung pe acesti nori, bucurandu-se de placuta comuniune cu natura si traind astfel vesnic. Kanji-ul pentru Ho este format din doua parti: prima parte reprezinta radicalul ce inseamna apa, sansui iar a doua parte, ce inseamna saru, semnifica "a merge inainte". Impreunarea lor duce literalmente la formula "apa ce merge inainte", dar la un nivel mult mai elevat reprezinta circuitul apei in natura. Din acei nori de pe cer, ploaia cade pe munte, se scurge la vale, devenind rau. Raul se combina cu alte rauri pentru a forma un fluviu, fluviu ce in cele din urma se va varsa in mare. De acolo apa se va inalta din nou catre cer, unde va redeveni nor. Aceasta este legea eterna a circuitului apei pe care o semnifica Ho.